Pledez în aceste zile, când se vorbeşte la nivel de preşedinte şi guvern despre construirea unui muzeu national al Holocaustului din România, pentru a începe o dezbatere locală şi naţională ca acest muzeu să fie dat Iaşului. Acest proiect pentru Iaşi poate fi o reparaţie, nu singura, pentru care noi ieşenii trebuie să ne adunăm şi să cerem în cor să fie posibilă.

Acestă pagină neagră scrisă pe obrazul “dulcelui târg” în acele zile de teroare inumană, când aproape 14.000 de oameni nevinovaţi au fost asasinaţi, iar alții trimişi în lagare de muncă pentru a fi exterminaţi, ar trebui să fie prilejul pentru o puternică reflecţie. O reflecţie asupra istoriei noastre, pentru o aducere permanentă în amintire, a recunoaşterii şi a asumării. Dar este şi prilejul unor reparaţii. Atât istorice – mai mult decât evidente -, cât şi a unor reparaţii pe care România, Bucureştiul, le datorează Iaşului.

Pledez în aceste zile, când se vorbeşte la nivel de preşedinte şi guvern despre construirea unui muzeu naţional al Holocaustului din România, pentru a începe o dezbatere locală şi naţională ca acest muzeu să fie dat Iaşului. Acest proiect pentru Iaşi poate fi o reparaţie, nu singura, pentru care noi ieşenii trebuie să ne adunăm şi să cerem în cor să fie posibilă. Legea Centenarului (100 de la Marea Unire) va trebui să conţină, printre alte nevoi mari ale Iaşului şi acest obiectiv – MNMHR la IAŞI!

Muzeul Naţional Memorial al Holocaustului din România (MNMH) trebuie după părerea mea să se construiască la Iaşi. Avem argumentele istorice incontestabile care susţin acest lucru, dar eu vreau să vorbesc aici despre celelalte motive. Din punctul meu de vedere, Iaşul are mare nevoie de un obiectiv cultural de nivel internaţional. Asta pentru a fi vizibil pe harta culturală a lumii. Este indiscutabil că un asemenea obiectiv înseamnă întotdeauna notorietate pe plan mondial, fapt care se aduce o uriaşă contribuţie asupra dezvoltării culturale, economice, a turismului, a creşterii calităţii vieţii în oraş. Dar şi a întregii regiuni. Până când regiunea Moldovei va fi ţinută în subdezvoltare? De ce României îi este frânată dezvoltarea prin decalajele mari dintre estul şi vestul ei, mult mai dezvoltat?
Acest demers pe deplin just şi realizabil este ocazia politicienilor din capitala României de a ne arăta tuturor că această nedreptate făcută Moldovei nu este un act deliberat, conştient, de a menţine această regiune în sărăcie pentru a servi unor diverse scopuri politicianiste!

Argumentele mele din punctul de vedere al arhitectului sunt că acest mare muzeu ar putea primi pe lângă galeriile sale permanente de evocare a Holocaustului, a istoriei şi culturii evreieşti şi alte spaţii utile. Pentru expoziţii temporare, un institut de cercetare a istoriei est-europene, o bibliotecă, un auditorium sau o sală de concerte, de teatru, dar mai ales consider că se poate realiza o operă arhitecturală contemporană care va aparea în cele mai cunoscute reviste, cataloage, site-uri şi documentare de arhitectură. Nu cunosc o metodă mai directă şi mai rapidă de a face un oraş cunoscut în lume mai eficientă ca aceasta. De aici şi beneficiile pentru oraş de care am vorbit mai sus. Această clădire se realizează cu un proiect rezultat printr-un concurs international de arhitectură sau cu invitarea unor arhitecţi consacraţi. Frank Gehry, Daniel Libeskind sau Richard Meyer sunt dintre cei mai mari din lume care sunt şi de origine evreiască. Evaluarea în bani pentru acest obiectiv poate fi undeva între 40-80 de milioane de euro. Dar ce înseamna această sumă pentru Moldova, pentru o ţară ca România? Probabil recuperarea unei şpăgi.

Am auzit şi argumentul inept că la Iaşi nu ar veni atât de mulţi turişti care să viziteze un asemenea muzeu. Păi tocmai din acest motiv nu vin! Cine venea la Bilbao înainte de a avea Muzeul Guggenheim (artă contemporană). Nimeni.

Am promis că voi analiza unele posibile amplasamente din Iaşi pentru MNMH. Am mai spus aici că zona nouă de care are nevoie Iaşul, pretabilă pe fosta zonă industrială – pe care am numit-o IAŞI NewDistrict – poate găzdui un asemenea mare obiectiv. Se impune însă organizarea unor consultări publice pentru aşa ceva şi pentru elaborarea unei teme de proiectare pentru concursul de arhitectură. Un alt posibil teren ar putea fi vis-à-vis de noul Tribunal, care este al primăriei. Acest amplasament are avantajul că este aproape de Marea Sinagogă şi de asemenea oferă perspective vizuale simultane dinspre străzile Costache Negri (pietonal), dinspre Sărăriei – Independenţei, dinspre Elena Doamna şi strada Cucu. Alt amplasament poate fi în zona sensului giratoriu care se va crea pe bulevardul Tudor Vladimirescu, prin prelungirea bulevardului Anastasie Panu şi Independenţei – prevăzut în noul P.U.G. – unde Muzeul ar putea avea propria piaţă publică să respire. În această zonă primaria deţine de asemenea terenuri.

Ar fi foarte important ca Primăria Iaşi să aloce repede un teren pentru a da un semnal şi a se vedea că acest obiectiv este susţinut de toată lumea la Iaşi. Se mai pot discuta şi alte amplasamente bune. Doar să se vrea! Se vrea? VREM?

Social Share Toolbar