O chestie diferită la care mă gândesc ar fi următorul lucru: o zonă pietonală unde studenţii să trăiască şi să se distreze. Pe strada Lascăr Catargiu am numărat foarte multe clădiri frumoase, vechi, dar care stau goale. Ce ar fi dacă această frumoasă stradă, plină de copaci, ar deveni pietonală. 

În prima parte analizam care este proiectul de oraş prin care putem dezvolta Iaşul. După parerea mea avem două direcţii majore. Învătământul (la toate nivelurile) şi Industriile creative. Astfel, trebuie ca Universitatea Iaşi – unită – să urce câteva sute de locuri în Top 500, un lucru posibil de altfel. Asta dacă reuşim să învingem orgolii şi interesele mărunte al unora care nu înţeleg care ar fi avantajele. Dar pentru asta trebuie şi implicarea Primăriei atât în reunificare, câ şi în a face Iaşul un oraş universitar adevărat. Cum se prezintă azi este doar unul cu nişte universităţi.

A doua măsură este o zonă unde să dezvoltăm facilităţi pentru birouri, campusuri de cercetare pentru tehnologie, medicină, design etc. – un Iaşi Creativ. Această zonă este IaşiNewDistrict (fosta Zonă industrială) despre care am scris într-un alt articol. Avem şcoli pe toate aceste industrii, mai ales industriile creative, cu tot aportul lor economic mare, în special IT&C.

Administraţia Iaşului trebuie să răspundă titlului de oraş universitar printr-un sistem de transport, piste de biciclete, un sistem medical sigur şi o viaţă de entertaiment care să atragă studenţi din toată lumea. Iaşul nu prea are ce “vinde”. Vreau să vindem învăţământ.

Primăria împreună cu Universitatea să se sprijine pentru participarea la tâgurile internaţionale de învăţământ. Legat de studenţii străini, pe lângă efectele economice, putem să ne formăm legături internaţionale puternice cu ţările asiatice, de ce nu cele arabe, africane, americane şi sud-americane. Prin învăţământul tehnologic ne putem apropria de Japonia şi Statele Unite.

Ca suport al culturii şi al învăţământului e nevoie de construirea unor săli de spectacole şi conferinţe, pentru Opera Naţională, rezolvarea situaţiei sălii Filarmonicii Moldova. Punerea Şcolii de Arte în spaţii care să asigure dezvoltarea acestora pe toate nivelurile, arte vizuale, teatrale atât la nivel instituţional, cât şi independent (privat) a ONG-urilor culturale.

De asemenea dezvoltarea şcolilor de medicină prin finanţarea lor şi a spitalelor, contrucţia Spitalului de urgenţă, o ofertă de servicii de sănatate pentru toată zona, dar şi ţările vecine.

În ţările civilizate chiar şi la nivelul liceal se manifestă un turism educaţional. Liceele ieşene sunt dintre cele mai bune şi performante din ţară. Trebuie să creăm condiţiile de a atrage elevi din ţară oferind condiţii de trai, viaţă culturală, siguranţă şi facilităţile pentru aceasta. Iată un exemplu: avem al doilea liceu agricol din România, liceul agricol din Miroslava, lăsat moştenire de familia Sturdza pentru a fi liceu agricol şi care este astăzi în pericol, pentru că cei din Miroslava nu vor să retrocedeze terenurile (1000 ha) care erau folosite pentru practica elevilor. S-ar putea transforma într-un colegiu naţional de învăţământ agricol de nivel naţional, care să se integreze în sistemul de învătământ al Iaşului.

Să concepem unui program (cu fonduri europene) prin care în toate şcolile şi universităţile din Iaşi, elevilor şi studenţilor să le fie asigurat, sub supravegherea nutriţionistilor şi cu un cost accesibil, a cel puţin o masă sănătoasă pe zi, în cantine proprii, prin tranformarea în acest sens a unei săli de studii.

Este nevoie de o strategie pentru atragerea de studenţi români şi străini la Iaşi. Iaşul ca prim centru universitar al României să devină un centru european al învăţământului de excelenţă, a cercetării şi a inventicii. Un Iaşi turistic, universitar, un oraş romantic, cosmopolit, oraş al teilor, care atrage atât prin calitatea învăţământului, cât şi prin calităţii vieţii. Nu, pe bune, ce vrem altceva să facem cu Iaşul şi când începem să gândim şi să facem ceva cu adevărat mare în oraşul asta?

În prima parte am scris despre organizarea Copoului, în special, ca un sat, SUC – Satul Universitar Copou. Reducerea la minim a circulaţiei auto, şi crearea unui mare spaţiu public adevărat, larg, primitor între cele două corpuri principale ale UAIC. Ce e cu bâţâiala asta de maşini prin Copou (ca şi prin centrul istoric)? Asigurăm accesul riveranilor prin străzile laterale, dar, în rest, tot Copoul să fie ca un sat, în sens bun al cuvântului. Cu facilităţi universitare, parcuri, viaţă academică şi viaţă studenţească. Da, cred că foarte important este ca acolo să fie şi multe cafenele, băruleţe, cluburi tematice. Trebuie ca tinerii să se cazeze în această zonă, să respire atmosfera studenţească la fiecare pas.

Este nevoie de o clădire – Common learnig se cheamă în afară – unde toţi studenţii, la comun, au facilităţi şi săli unde pot învaţa pentru examene, cu acces la internet, spaţii de recreere. Apoi trebuie o clădire mare (cam cât Spitalul militar) pentru uniunile studenţeşti – Student Union – unde aceştia se întâlnesc, în aşa numitele Societies, adică societăţi (internaţionale) de fizicieni, botanişti, matematicieni, economişti, chimişti, samd.

O chestie mai diferită la care mă gândesc ar fi următorul lucru: o zonă pietonală unde studenţii să trăiască şi să se distreze. Pe strada Lascăr Catargiu am numărat foarte multe clădiri frumoase, vechi, dar care stau goale. Ce ar fi dacă această frumoasă stradă, plină de copaci, ar deveni pietonală. E greu, dar închipuiţi-vă că pe această stradă, repet, exclusiv pietonală, frumos pavată, (şi fără să tăiem nici un copac), s-ar deschide nişte locuri faine pentru tineri – cafenele, baruri şi clubuleţe tematice, iar în toate casele din jurul străzii s-ar caza studenţii. Asta e un sat universitar! Aşa stau studenţii în ţările civilizate, în case particulare cu un living şi bucătărie la comun. Poate mulţi proprietari ar ridica o sprânceană, dar gândiţi-vă la ce chirii se pot încasa, proprietarii, în special în vârstă, pot trăi mai mult decât decent oriunde, chiar îşi vor permite să-şi cumpere case în zone liniştite de la marginea oraşului. Aş explica celor care au proprietăţi acolo toate avantajele, şi desigur dacă aş avea o majoritate de refuzuri aş renunţa. Dar se pot negocia orice fel de facilităţi, dar plecând de la ideea pietonalizării străzii. Avem spital aproape, pompieri, deci toată lumea este în siguranţă. Gălăgie nu este pentru că totul se desfăşoară indoor. În capătul străzii, la intersecţia cu strada Sărăriei, construim un centru de cartier, cu comerţ, transport în comun, taxiuri.

Apoi, Grădina Copou şi Parcul Expoziţiei am putea să le unim. Înglobăm spaţiile de la unitatea militară – unde putem face un Muzeu de istorie (şi tehnică) militară în aer liber, un Muzeu al satului. De asemenea trebuie să facem tot ce e posibil pentru păstrarea nealterată a Grădinii Botanice care este prima de acest tip şi cea mai mare din ţară şi una din cele mai mari din Europa.

Trebuie mutat din Copou Stadionul. Păstrăm terenul de joc (ca în Central Parc, NY) şi tribuna oficială – care are o consolă ce reprezintă o realizare inginerească remarcabilă pentru anii ’50 – ’60 – dar dărâmăm toate celelalte tribune şi facem parc. Poate facem un teren de oină acolo. E sportul naţional. “Echipa din Copou”? Rămâne, cu un sediu în zonă, iar, când stă mai mult de o săptămână în Iaşi, unul din antrenamente să se facă pe terenul din parc, alături de suporteri. Iată o nouă tradiţie, foarte frumoasă!
Şi nu în ultimul rând trebuie găsită repede o soluţie pentru a muta Penitenciarul. Pentru a reda tot terenul pentru parcul mare pe care să-l avem în Copou. Pentru toţi locuitorii Iaşului. Interzicem alte dezvoltări imobiliare, prin declarea zonei – posibil prin PUG – ca zonă strategică de interes public. E simplu, dacă se vrea. Ce alt spaţiu verde de mărimea asta mai avem?

https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/s-u-c-ii–136597.html

Social Share Toolbar