Din anii ’90 oraşul nostru s-a transformat radical din punctul de vedere al structurilor economice. Această transformare s-a repercutat asupra structurilor spaţiale şi urbanistice, dar mai cu seamă, asupra mobilităţii urbane – a fluxurilor umane şi a practicii diurne a oraşului.

Dacă în anii ’90 structura economică a Iaşului era dominată de industrie (cca. 80 de mii de salariaţi), cu principalii angajatori concentraţi în arealele platformelor industriale din est (cca. 50 de mii de angajaţi), sud (CUG) sau vest (Antibiotice), în prezent harta activităţilor economice e profund schimbată, mai ales că industria de transformare nu mai e în prezent decât o funcţie secundară a oraşului, care nu mai însumează decât aproximativ 25 de mii de salariaţi. Nici marile zone de convergenţă a salariaţilor nu mai sunt aceleaşi. Terţiarizarea economică a adus în prim plan zona centrală, care a devenit în ultimii ani arealul de convergenţă principal al salariaţilor.

Vă propun ca înainte de a aborda mutaţiile structurale din această zonă să o şi delimităm. Când vorbesc de zona centrală a Iaşului, am să mă limitez la arealul urban descris de străzile Independenţei, de la Fundaţie şi până în Târgu Cucu, Elena Doamna, Anastasie Panu, Sfântul Lazăr, strada Palat, Sfântul Andrei, Arhitect G.M. Cantacuzino, Costache Negruzzi, Gându, Gavriil Musicescu şi închidem arealul în zona Fundaţiei.

În ultimii cinci, şase ani acest areal s-a apreciat cu mult peste 10 mii de salariaţi (nu vă pot da o cifră exactă!). Creşterea cea mai importantă a avut loc în arealul sudic, delimitat de străzile Palat, Sfântul Lazăr şi Anastasie Panu – în zona CBD-ului incipient al Iaşului. Numai în IT&Outsouring lucrează aproximativ 8 000 de salariaţi – la sfârşitul anului trecut (mai bine de jumătate dintre cei peste 14 000 de salariaţi, pe care am reuşit să-i cartografiez la nivelul structurilor office ale Iaşului – dintr-un total de 16 000). Precizez că înainte de darea în folosinţă a clădirilor de birouri din zonă (reţeaua UBC, Moldova BC sau structurile mai mici de pe Sfântul Lazăr) aceste domenii erau practic absente din geografia centrului oraşului nostru. În 2015 şi 2016, anii în care s-au dat în folosinţă alte câteva clădiri de birouri de talie mare (UBC5 – construcţie nouă, Moldova BC şi UBC 6 – reconversii funcţionale), această parte a centrului oraşului a avut un ritm de creştere accentuat al salariaţilor din IT&Outsouring, prin apariţia în peisajul economic al Iaşului a noi companii multinaţionale sau prin redistribuirea în intravilan a companiilor existente. În numai doi ani (2015 şi 2016), numărul salariaţilor s-a dublat, atingând cifra menţionată mai sus.

Adăugaţi la această creştere a numărului de salariaţi din IT&Outsouring, dar şi la salariaţii din administraţia publică, educaţie, sănătate, comerţ, bănci, ce existau anterior marilor transformări urbanistice ale centrului, şi creşterea datorată apariţiei unor centre comerciale de talie mare, hoteluri sau a unor instituţii publice importante la nivel judeţean sau regional. Tot nu e complet tabloul zonei centrale! Ca să întregim importanţa centrului în ansamblul mobilităţii populaţiei din oraşul nostru, nu trebuie să uităm clienţii marilor magazine, ai instituţiilor publice, ai restaurantelor, ai instituţiilor culturale, turiştii etc.

Faptul că zona centrală e tangentă cu alte zone aglomerate: Copoul şi Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, zona gării centrale, Podu Roş, Bucşinescu, Campusul “Tudor Vladimirescu”, Iulius Mall şi Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi”, la care se adaugă exasperanta îndesire rezidenţială din arealul pericentral cuprins între Sfântul Lazăr şi Universitatea Tehnică, ne creează deja imaginea uneia dintre cele mai monocentrice structuri urbane ale României, în care se mişcă zilnic aproximativ 150 de mii de salariaţi, 55 de mii de studenţi, zeci de mii de elevi, zeci sau poate sute de mii de clienţi ai serviciilor urbane.

Şi asta nu e tot! Extinderea rezidenţială a Iaşului s-a realizat, în bună măsură, în spaţiul rural adiacent. Astfel, în intervalul cuprins între 1992 şi 2017, populaţia comunelor limitrofe a crescut de aproape două ori (INSSE, la 1 iulie). Unele comune şi-au triplat populaţia (Valea Lupului şi Miroslava), altele, precum Bârnova, Rediu şi Ciurea, au în prezent o populaţie de peste două ori mai mare decât la începutul deceniului al X-lea, al secolului trecut; iar noii rezidenţi din periurban, ajunşi majoritari în multe comune din proximitatea Iaşului, se deplasează către serviciu preponderent cu automobilul personal.

Empiria cotidiană îmi demonstrează că şi marea majoritate a locuitorilor intravilanului ieşean practică acelaşi model de mobilitate. Ieri, la ora 9 şi 10 minute, mai erau în parcarea din faţa blocului 6 autoturisme din cele 40 care-şi au proprietarul pe scara mea. 15%! O cifră ce ar trebui să ne pună pe gânduri.

Pe săptămâna viitoare, când vom vorbi despre inducerea şi contracţia traficului, despre ambuteiaje, care nu sunt fenomene ce pot fi descrise de funcţii liniare şi despre ce urmăresc profesioniştii contemporani în urbanism în vederea asigurării confortului mobilităţii urbane. Idealul ar fi ca printr-o intersecţie să treacă un număr cât mai mare de oameni, nu de autoturisme!

Social Share Toolbar